Sur-Vultur - partea a patra

Dupa ce i-a dat-o , si-a luat rumanul ziua buna , a multumit ca l-a ospatat , si a plecat de i-a dus nuca lui Sur- Vultur.
Cand a vezut Sur-Vultur nuca , indata i-a zis rumanului sa se urce iar in spinarea lui ca il duce acasa indarat.
Dupa ce umblara ei pina sfirsira calea toata , cita era , au ajuns cu bine la partile unde sta rumanul. Acolo daca au ajuns , s-a coborit din spinarea lui Sur-Vultur , si , dupa ce s-a coborit , dinsul i-a zis :
- Ei , acu' n-a tie nuca seaca dintre capataiie; cind ai avea trebuinta , despic-o frumos cu varful custurii , ca are sa iasa din ea vite multe ; vinde din ele , taie , fa ce stii , iar ce ramane baga-le la loc inapoi plesnind din ast bici.
Si , dupa ce-i dadu Sur-Vultur si biciul , isi lua ziua buna de la el, si se ridica , incet-incet rostogolindu-se in slava cerului , facindu-se mai mic , mai mic , pina nu se mai vazu.
Dupa ce se facu Sur-Vultur nevazut, rumanul viri nuca in sin , puse biciul in desaga , ca era un bici mic , si o porni inainte de merse pin' dadu d-o padure mare, verde si racoroasa.
Dac-ajunse la padurea asta , mai umbla ce mai umbla prin ea , si gsai un luminis , unde se aseaza la umbra unui frasin sa-i traga un pui de somn , sa-si mai vie in fire , ca era ametit de drumul facut prin vazduhuri
Adormi ; daca adormi nu se mai trezi pana inspre seara , cand cobora soarele spre asfintit , iar dupa ce se destepta , nemaiputand rabda pina ajunge acasa, scoase custura si crapa nuca seaca.
Ce sa vezi , cind o despica!...Cite natii de vite in lumea asta , el le-a avut pe toate ; se umpluse luminisul de misunau , nu mai aveau loc de loc ; un ac sa fi aruncat si nu cadea jos ; boi cu coarnele aduse , lungi de cate un cot , vaci marunte cu ugerele pline de abia le puteau purta , oi cu lina ca matasea , armasari de mancau foc ,catiri , magari , capre , pina si cerbi cu coarnele inramurite ; tot felul de lighioane , care va sa zica erau acolo.
Se uita el bucuros la ele , le mai scuipa sa nu le daoache , s-apoi se duse la dasaga sa scoata biciul , sa plesneasca , ca sa le bage la loc. Cind colo , ce sa vezi? ia biciul de unde nu e...ca incoa , ca incolo , c-o fi tunsa , c-o fi rasa, biciul nu era si pace. In somnul lui , cine stie, o fi trecut vreun hot si , negasind nimic la el , ca bani n-avea nici frintura , o fi luat biciul sa nu zica incailea ca nu s-a ales cu nimic.
Ei, acu ce sa faca el cu vitele? ca sa le ia sa le miie de la spate , nici gind sa fi avut ; cum era el sa miie sumedenia aia marea? ba sa mai si rapindisera prin padure. Se aseza si el pe-o buturuga si incepu a plinge blestemand ceasul cind adormise.
In vreme ce plingea el , numai iaca se pomeneste alaturi cu Taryacot, barba d-un cot , calare p-o jumatate de iepure schiop , care-i grai asa :
- Mai rumane , nu mai plinge , eu stiu ce ai tu , si ma prinz sa-ti aduc vitele si sa ti le vir in nuce , daca mi-i da nadejdea ta de acasa....
- Da' ce nadejde am eu acasa , vai de capul meu, zise rumanul suparat.
- Ai, ce-ti pasa , tu fagaduieste-mi-o , si eu iti vir vitele la loc.
- Apoi , daca e asa , ti-o dau, raspunse rumanul.
- Bine, ne-am invoit, urma a grai Tartacot , si scoase dintre firele babii un bicisor numai cit degetul al mic , si plesni de trei ori cu el . Cum plesni cum intrara toate vitele iin nuca , nuca se inchise la loc , si rumanul se pomeni cu vitele inauntru ; iar Tarascot ii dadu biciul sa se slujeasca cu ella trebuinta.
Dupa aia , Tarascot pieri , si , ramanand rumanul singur , o porni inainte spre casa.
Pe drum , se intalni la un put c-ul flacau zdravan si frumos c-o desaga la spinare , si-l intreba unde se duce.

[Va urma]

Etichete: , , , , , ,