korydeea: Rosia Montana si Fan Fest

credit foto Călin Caproş

Prin august ne-am invartit si am facut rost de un concediu binevenit. DAAAR...ce sa facem cu el? Unde evadam? De obicei discutam toate detaliile si planuim cu destul timp inainte. Acum, mai aveam o saptamana si tot nu aveam idee. Pana cand, slava Facebook-ului, imi pica privirea pe pagina Alburnus Maior: chiar in perioada aceea era FanFest si am zis: "THIS IS IT, mergem la Rosia!!!" Celelalte cateva zile au trecut atat de greu, incat aveam impresia ca nu mai ajungem. :)))) Pe site-ul evenimentului erau toate detaliile necesare , dar asta nu ne-a scutit de prima peripetie: nu aveam rezervare la microbuz si era doar unul pe zi. Pana la urma, soferul ( super om) si-a facut mila si pomana si ne-a luat si pe noi.
In timpul asta ma tot framantam cum ajungem la Rosia, stiam ca microbuzul ne lasa la 8 km de ea si era cam cald pentru un drum destul de lung pe jos. O prietena de la job, care e ardeleanca ( si pfooai, ce oameni faini sunt!) imi spunea ca putem sa facem autostopul linistiti, ca nu am de ce sa fiu panicata, dar eu Batman - Batman = tot cu ingrijorarea in traista. La un moment dat, parca sa imi spulbere toate nelinistile, am asistat si la o "cearta" intre un batranel si sofer. De ce ghilimele? Pentru ca, daca nu eram atenta, puteam sa jur ca e doar o discutie amicala : " - Domnule, te rog frumos sa te dai jos" ( cu cel mai calm ton posibil). Oamenii de acolo sunt atat de politicosi, calmi si cu atat de mult bun simt incat te gandesti ca ai nimerit pe vreun taram vrajit....si nu esti departe de

adevar. Calatoria a durat 8 ore, cu popasuri, dar nu am simtit-o deloc lunga si plictisitoare, ci a fost tocmai opusul. Si, pe la final, am fost inca o data norocosi: pana la urma soferul ne-a dus chiar pana sus la destinatie :)

Prima impresia a fost stranie: Rosia ne-a intampinat cu un aer de loc parasit, dar care, in acelasi timp, clocotea de viata. O tacere oprita in timp si spatiu, care vibra plina de energie, plina de natura si oameni care traiesc in concordanta cu ea. Ne-am dus la info point si de acolo am primit indicatii despre cum sa ajungem la gazda, ne-am inscris in vreo 4 tururi minunate: Turul Monumentelor Naturale, Turul Cornei, Turul Panoramic si Turul Tarinei. In centru am descoperit cele mai bune taverne cu cea mai buna carne pe gratar, ne-am infruptat si de la localnici cu scovergi, salata de ardei copti ( balosesc si acum cand imi aduc aminte), salata de ardei si multe alte bunatati bio din ograda. Si tot in centru am semnat impotriva TTIP - dati click aici si aflati ce inseamna acest acord si va rog sa semnati si voi impotriva lui pe pagina asta - este foarte important!

Am stat 4 nopti acolo si singurul regret e ca nu am stat mai mult. Festivalul este organizat de voluntari si toate evenimentele din cadrul lui sunt gratuite si absolut minunate: expozitii, piata taraneasca si targ de hand made ( de unde mi-am luat cei mai geniali salvari ever, raport calitate pret absolut excelent ), activitati recreative, teatru, zona copiilor.

Si, nu in ultimul rand, sa nu uitam ca Rosia Montana este o reduta a rezistentei civile, care dureaza de 20 de ani. De 10 lupta impotriva distrugerii ei prin cianurare a iesit la iveala prin FanFest si multe s-au povestit la forumul social de activism; am fost impresionati de rezistenta prin mestesug ( povestirile din jurul focului mi-au lasat lacrimi in ochi), iar din 2013 aceasta lupta a dat nastere celor mai mari si mai creative proteste de pana acum ( cu 15.000 de participanti numai in Bucuresti); pentru imagini click aici
Organizarea festivalului a fost absolut impecabila: ziua puteai sa participi la tururi pe munte, in mina si prin sat, iar seara erau concerte foarte faine, sus in poiana: Travka, Harry Tavitian & Mihai Iordache, Irie Warriors,Balasa Percution grup si multi multi altii, foarte interesanti + DJ lounge. Pentru detalii click pe pagina asta

Aceasta proprietate nu e de vanzare

Gazda a fost foarte ospitaliera, camera frumoasa, un pat super comod si o curteee....pfiii ce curte: de poveste. Bine, nu am prea apucat sa stam în camera pentru ca în fiecare dimineata plecam sa vizitam împrejurimile Rosiei, ajutati de ghizi voluntari si reveneam dupa amiaza, mancam ceva si apoi o tuleam la concerte. Am vizitat și minele de aur. O priveliște exceptionala, cu cel mai tare ghid intalnit pana acum. Am legat prietenii cu oameni faini, am respirat aer curat si ne-am scufundat fericiti intr-un soi de misticism vindecator de suflete. Rosia Monatana traieste, respira si trezeste pasiuni: am auzit bucuresteni care voiau sa isi vanda casa si sa se mute in Rosia ( si jur ca si mie mi sa parut extrem de tentanta ideea). Oamenii erau toti zen, foarte conectati la natura si legi vechi, strabune, traditia si vraja noua de respect si iubire pentru Pamant se impleteau atat de natural si armonios cum nu am vazut niciodata pana aici. Mai multe nu mai pot sa va spun, nu de alta, dar nu gasesc cuvinte potrivite sa exprime tot ce am simtit acolo. Dar cum o poza face cat o mie de cuvinte, va las mai multe.